Recollections from the house of the drunkard

Eram singur. In dreptul uneia dintre ferestre, langa patul in care ma trezisem buimac, cineva lasase o sticla goala si cativa fluturi dansau pe suprafata ei alunecoasa. Pe peretii afumati de timp, umbra mea se desira ca o naluca si ma urma levitand haotic peste celelalte obiecte din incapere, desprinsa parca dintr-un tablou de Chagall. M-am plimbat multa vreme de-a lungul celor doua randuri de paturi care erau acum goale. Asternuturile murdare si pline de pete visinii erau ravasite ca si cum niste Christosi bolnavi de plamani s-ar fi trezit din nou la viata, desprinzandu-se din giulgiurile lor precum niste pupe din cocon si ar fi zburat care-ncotro, atingand neglijent cu aripile lor uriase peretii si lasand amprenta lor adanc gravata acolo.
Ma simteam precum un Rubliov extaziat de singuratate, visand nopti si zile o multime de orizonturi pictate in culori de pastel, tarmuri ale unui ocean fara valuri, in care pamantul, apa si cerul sa se intalneasca intr-un singur punct, diluat apoi in toate cele patru vanturi si purtat pana spre marginile neclare ale tabloului care infatisa lumea mea de vis. Un loc aproape pustiu, o Siberie fara oameni, fara targuri si fara case, strabatuta fugar doar de pasari si de nori intr-o liniste cumplita. Si dincolo de acest univers straniu, in afara lui, la marginea carnii, eu. Eu, cel uitat de toti acei Christosi care se oprisera ca intr-un pelerinaj de adio, rand pe rand, deasupra mea, veghindu-ma cu blandete sau cu nepasare pentru cateva clipe pentru ca apoi sa se ridice si sa zboare afara din aceasta lume inchisa, din acest univers putred.
Puteam auzi sunetul ploii care razbatea prin ferestre. Seara se auzea venind cu pulsul monoton al unui inimi obosite in care sangele fusese inlocuit cu noroi, cu un chaos negru, valvoi si inchipuit, vociferand si galgaind, strecurandu-se pe rand in fiecare din cele patru camere, tasnind apoi furios afara si pierzandu-se in laguna miilor de canale pline de mocirla. Un chaos zdrentaros, tarandu-si trena de-a lungul canalelor vinetii si bajbaind printr-un tunel roscat, pipaind in trecere cu mustatile zbarlite peretii de carne, clipind cu genele lungi, foarte lungi, rimelate strident si privind in golul scobit al tunelului cu ochii sai tulburi si perfect rotunzi o lume de sange si de tina.
Afara, un cal musca adinc din pamantul plesuv. In incapere, fluturii dansau beti in aburul de alcool al camerei. Ca intr-un cosmar siberian, il asteptam dintr-o clipa in alta pe ocnasul Feodor Mihailovici D. sa se intoarca acasa cherchelit si cu chef de zurba...

The new year and the old work... thank you!

very good!great mood!

fascinant!

Enigmatica y atractiva.

....spre fascinanta lume a imaginatiei autorului....

Impresionant! Felicitari!

Genius story and composition!!

I am just wondering that the butterflies are still alive ;-)

Good work !

Great and original. My congrats. Someone have a new camera :)

...I enjoyed the mood here. Nice framing with amazing shadow climate - great photo.

 

Cheers!

love it, Laurentiu... warm winter regards

Another fantastic creation my friend! Always a treat to visit your page.

Parca si simt vaporii de alcool speriati de aerul tare al diminetii de afara...

 

Salutari

Laurentiu

 

You've really incredible visions.

Sometimes while watching your photos I feel like a nightdreamer. Great work !

Bravoooo : ))))

 

Complimenti :)

 

Biliana

Incredible image. I cannot understand your commentary, so I'll make up my own: there is a sense of sickness, filth, penetrating solitude and profound sadness here. A great image to sit and think about for awhile.

Wonderful photo!

wonderful

Lonely and scary. Solitude as it is.

very strong creation, cheers Jana

I like the story that came from this image-very good art work.bravo !